Situat în Țara Bârsei, la poalele muntelui Tâmpa (960 m), orașul are un aspect de amfiteatru ale cărui trepte sunt constituite de munții și colinele din jur. Brașovul și împrejurimile sale beneficiază de un cadru natural deosebit: parcul botanic de pe Tâmpa, „Poiana narciselor”, înspre orașul Făgăraș, orașul vecin Codlea, renumit pentru serele lui de flori.  

Aspectul de cetate medievală, una din cele mai importante ale Transilvaniei, foarte bine păstrat, constituie farmecul orașului. Cavalerii teutoni, veniți la începutul secolului al XIII-lea la inițiativa regelui Andrei II pentru a întări regiunea orientală a regatului ungar, l-au numit „Kronstadt”, orașul coroanei. De-a lungul Evului mediu, locuitorii Brașovului, organizați în corporații după modelul târgurilor germane, au știut să obțină din partea voievozilor Valahiei avantaje comerciale care să le asigure bunăstarea. Proximitatea castelului Bran, post vamal între Transilvania și Muntenia, le-a permis să controleze schimburile comerciale și să se apere împotriva atacurilor otomanilor. Orașul a păstrat numeroase edificii religioase și laice din secolele XIII-XVIII, în special în cartierul cetății fortificate Schei. Orașul are o veche tradiție în domeniul învățământului și al tipografiei. Prima școală a fost deschisă încă din 1388 pe lângă Biserica Neagră. Sub impulsul marilor umaniști Johannes Honterus (1498-1549) și cronicarul Coresi (1510-1581), Brașovul a devenit un important centru de învățământ în limbile română și germană, dotat cu o bogată bibliotecă școlară și cu o tipografie. Într-una dintre cele mai frumoase clădiri medievale ale orașului, Casa Sfatului, care datează din secolul al XV-lea, voievodul Mihai Viteazul a convocat în 1600 Dieta Transilvaniei, înainte de a se îndrepta spre Moldova în vederea realizării unirii celor trei țări române. 

Ocupația austriacă, începând din 1699, a marcat arhitectura orașului printr-o serie de frumoase clădiri de stil baroc.